Definitie trei dex98

TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ♢ (Adjectival) Trei cărți. ♢ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Volumul trei. ♢ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ♢ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. ♢ (Precedat decâte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părți. ♢ (Pop.; în forma de feminin trele, precedat detoatesaucâte”) Toate trele. 2. Compuse: trei frați s.m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-frați-pătați s.m. = a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s.m. = a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (Bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leșeștile s.m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzește s.m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ♢ Expr. A lua (pe cineva) la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – Lat. tres.